All Tweets
Anterior:
Următorul:

1.36 Oamenii mor pentru că vrea Dumnezeu?

Răul şi suferinţa

În planul inițial al lui Dumnezeu nu a existat nici o moarte. Moartea a devenit parte a vieții umane doar ca urmare a păcatului comis de primele ființe umane. Prin săvârșirea acestui păcat originar, ei l-au respins pe Dumnezeu . Totuși, Dumnezeu vrea ca noi să trăim pentru totdeauna. Dar a trăi pentru totdeauna pe acest pământ, cu toată mizeria și suferința sa, nu ar fi deloc minunat! Isus a venit pe pământ, a murit pe cruce  și a fost adus din nou la viață de Dumnezeu pentru a anula consecința acelui prim păcat .

Datorită lui Isus, putem trăi pentru totdeauna în ceruri după moartea noastră. Putem ajunge la cer urmându-l pe Isus și trăind într-o relație iubitoare cu Dumnezeu și cu semenii noștri.

> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

Moartea nu a fost voită de Dumnezeu. Ea a venit in lume odată cu păcatul. Toţi murim, însă putem trăi veşnic prin învierea lui Isus.

The Wisdom of the Church

Dacă Dumnezeu este atotputernic şi providenţă, atunci de ce există răul?

La această întrebare, pe cât de dureroasă pe atât de misterioasă, poate să dea răspuns numai întregul credinţei creştine. Dumnezeu nu este în nici un fel – nici direct, nici indirect – cauza răului. El luminează misterul răului în Fiul său, Isus Cristos, care a murit şi a înviat pentru a învinge acel mare rău moral, care este păcatul oamenilor şi care este rădăcina celorlalte rele.  [CCBC 57]

Pentru ce permite Dumnezeu răul?

Credinţa ne dă certitudinea că Dumnezeu nu ar permite răul dacă din rău nu ar scoate binele. Dumnezeu a realizat deja în mod minunat acest lucru în moartea şi învierea lui Cristos; într-adevăr, din cel mai mare rău moral, uciderea Fiului său, el a scos cele mai mari bunuri, glorificarea lui Cristos şi răscumpărarea noastră. [CCBC 58]

Ce înseamnă a muri în Cristos Isus?

Înseamnă a muri în harul lui Dumnezeu, fără păcat de moarte. Cel care crede în Cristos, urmând exemplul său, poate să transforme în felul acesta moartea sa într-un act de ascultare şi de iubire faţă de Tatăl. „Vrednic de crezare este cuvântul: dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el” (2Tim 2,11). [CCBC 206]

În ce mod ne ajută Cristos în ceasul morţii, dacă ne încredem în el?

Cristos ne vine în întâmpinare şi ne conduce la viaţa veşnică. „Nu moartea va veni să mă ia, ci Dumnezeu” (sfânta Tereza de Lisieux).

Privind la suferinţa şi la moartea lui Isus, şi moartea poate să devină mai suportabilă. Într-un act de încredere şi de iubire faţă de Tatăl, putem spune „da”, aşa cum a făcut Isus în Grădina Măslinilor; acest comportament se numeşte „jertfă spirituală"; muribundul se uneşte cu jertfa lui Cristos pe cruce. Cine moare în acest mod, cu încredere în Dumnezeu şi în pace cu oamenii, este pe calea comuniunii cu Cristos înviat. Moartea nu ne face să cădem mai în jos decât în mâinile sale şi cine moare nu este îndreptat spre nimic, ci se întoarce la iubirea lui Dumnezeu care l-a creat. [Youcat 155]

This is what the Church Fathers say

FCăci Dumnezeu nu doar că ne-a făcut din cele ce nu sunt, ci ne-a dăruit și viețuirea după Dumnezeu prin Harul Cuvântului. Dar oamenii depărtându-se de la cele veșnice și prin sfatul diavolului întorcându-se spre cele ale stricăciunii, s-au făcut lor înșiși pricinuitori ai stricăciunii morții. [Sf. Atanaziu, Tratat despre Întruparea Cuvântului, cap. 5 (MG 25, 104)]