All Questions
prev
Anterior:1.34 Dumnezeu a creat răul? Ce legătură are acest lucru cu păcatele mele
next
Următorul:1.36 Oamenii mor pentru că vrea Dumnezeu?

1.35 Dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce se întâmplă atâtea dezastre? De ce există răul?

Răul şi suferinţa

Există o diferență între răul cauzat de oameni [>4.13] și alte lucruri rele, cum ar fi calamitățile naturale. Omul a primit liberul arbitru de la Dumnezeu și poate face alegeri bune sau rele [>4.6]. Dacă Dumnezeu ar interveni, nu am mai fi liberi!

De ce apar catastrofele naturale și de ce nu intervine Dumnezeu pentru a opri răul oribil comis de unii oameni, rămâne un mister. Totuși, acestea nu reprezintă niciodată o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, care este plin de iubire . Dumnezeu este alături de cei care suferă și îi inspiră pe oameni pentru a se ajuta reciproc. Dacă cooperăm cu el, atunci răul nu poate avea niciodată ultimul cuvânt .

Nici lumea, nici oamenii nu sunt perfecţi, de vreme ce se întâmplă lucruri rele. Dumnezeu se arată atotputernic făcând bine din rău.
Înțelepciunea Bisericii

Dacă Dumnezeu cunoaşte orice lucru şi poate să facă orice lucru, de ce nu împiedică răul?

„Dumnezeu permite răul numai pentru a face să provină din el ceva mai bun” (sf. Toma de Aquino).

Răul în lume este un mister întunecat şi dureros. Isus însuşi pe cruce l-a întrebat pe Tatăl: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Mt 27,46); în acest mister există multe de neînţeles. Şi totuşi, ştim cu certitudine un lucru: Dumnezeu este bun sută la sută şi nu poate crea nimic rău. Dumnezeu a creat lumea bine, şi totuşi ea încă nu este completă. Chiar şi prin refuzurile violente, în procesele dureroase, lumea evoluează spre perfecţiunea sa definitivă. Există aşa-numitul rău fizic, ca de exemplu un handicap congenital sau o catastrofă naturală; relele morale, în schimb, derivă dintr-o abuzare a libertăţii în interiorul lumii. „Iadul pe pământ” (copii-soldat, atacuri sinucigaşe, lagăre de concentrare) este în cea mai mare măsură datorat oamenilor. Deci problema decisivă nu este: „Cum se poate crede într-un Dumnezeu bun din moment ce există atâta rău?”, ci: „Cum poate un om înzestrat cu inimă şi cu intelect să suporte viaţa în această lume, dacă Dumnezeu nu ar exista?” Moartea şi învierea lui Cristos ne arată că răul nu avea primul cuvânt şi nu va avea nici ultimul cuvânt; din răul cel mai rău Dumnezeu a făcut să apară binele cel mai bun şi noi credem că prin Judecata Universală Dumnezeu va pune capăt oricărei nedreptăţi. În viaţa lumii care va veni, răul nu va mai avea loc şi suferinţa se va sfârşi. [Youcat 51]

Asta spun Părinții Bisericii

Fără îndoială [Dumnezeu] este pe drept numit atotputernic, deoarece el nu poate nici să moară, nici să cadă în greșeală. Căci el este numit atotputernic datorită faptului că face ceea ce dorește, nu din cauza suferinței sale, pe care nu o vrea. [Sf. Augustin, Despre Cetatea lui Dumnezeu, Cartea a 5-a, cap. 10 (ML 41, 152)]