1.7 De ce ar trebui să credem în Dumnezeu?
Oamenii tânjesc după fericirea deplină în viața lor. Mulți oameni au descoperit că fericirea nu poate fi găsită în succes, putere sau posesiuni. Oamenii menționează adesea relațiile ca o sursă importantă de fericire. Adevărata fericire vine din interior, de la a ști că suntem iubiți și că facem ceea ce trebuie.
Cel mai important adevăr despre oameni este că îi aparținem lui Dumnezeu – El ne-a creat și ne iubește. Până la urmă, fericirea deplină nu poate fi găsită decât împreună cu el. Poate suna simplu, dar este un adevăr profund că, pentru a deveni fericit, nu trebuie decât să accepți din toată inima planul lui Dumnezeu pentru tine și să cooperezi cu acest plan.
De ce există în om dorinţa de Dumnezeu?
Dumnezeu însuşi, creându-l pe om după propriul chip, a înscris în inima sa dorinţa de a-l vedea. Chiar dacă această dorinţă este de multe ori necunoscută, Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om la sine, ca să trăiască şi să găsească în el acea plinătate de adevăr şi fericire pe care o caută fără încetare. Prin natură şi prin vocaţie, omul este, așadar, o fiinţă religioasă, capabilă să intre în comuniune cu Dumnezeu. Această legătură intimă şi vitală cu Dumnezeu îi conferă omului demnitatea sa fundamentală. [CCBC 2]
De ce suntem în căutarea lui Dumnezeu?
Dumnezeu a pus în inima noastră dorinţa de a-l căuta şi de a-l găsi; sfântul Augustin spune: „Ne-ai făcut pentru tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru tine”. Noi numim aceasta dorinţă de Dumnezeu Religie.
Căutarea lui Dumnezeu este naturală pentru orice om; tot efortul său în căutarea adevărului şi fericirii este până la urmă o căutare a ceea ce îl transpune, îl satisface şi îl implică în manieră absolută. Omul s-a găsit cu adevărat pe sine însuşi în momentul în care l-a găsit pe Dumnezeu. „Cine caută adevărul îl caută pe Dumnezeu, fie că-i este clar sau nu” (sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein]). [Youcat 3]
Dumnezeu] este sursa fericirii noastre și finalul tuturor aspirațiilor noastre... Îl urmărim cu dragostea noastră, astfel încât, atunci când ajungem la el, să ne putem odihni într-o fericire deplină în cel care este țelul nostru. [Sf. Augustin, Despre Cetatea lui Dumnezeu, Cartea a 10-a, cap. 3. (ML 41, 298)]
