3.26 Are Biserica un calendar propriu?
Anul bisericesc începe cu patru duminici înainte de Crăciun, când sărbătorim Nașterea lui Isus. În timpul anului bisericesc sau liturgic, noi, creștinii, celebrăm cele mai importante momente din viața lui Isus. De asemenea, o atenție sporită este acordată mai multor zile de sărbătoare care o cinstesc pe Maria și alți sfinți.
Duminica este cea mai importantă zi a săptămânii, deoarece Isus a înviat din morți într-o duminică. Prin urmare, o numim și „ziua Domnului”. Duminica, toți credincioșii sunt așteptați să vină la biserică, dacă este posibil, astfel încât să se poată ruga împreună și să celebreze Euharistia.
Ce este anul liturgic (sau bisericesc)?
Anul liturgic sau anul bisericesc este suprapunerea misterelor vieţii lui Cristos (de la Întrupare până la întoarcerea sa în glorie) pe cursul normal al anului. Anul liturgic începe cu Adventul, adică timpul aşteptării Domnului, ajunge la primul său apogeu în timpul ciclului sărbătorilor de Crăciun şi la al doilea apogeu şi mai important în sărbătoarea pascală a
pătimirii răscumpărătoare, a morţii şi a învierii lui Cristos. Timpul pascal se termină cu sărbătoarea Rusaliilor, revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii. Punctează anul liturgic sărbătorile Domnului, cele mariane şi cele ale sfinţilor, în care Biserica laudă harul lui Dumnezeu care i-a condus pe oameni până la sfinţenie. [Youcat 186]
Care este centrul timpului liturgic?
Centrul timpului liturgic este duminica, fundament şi nucleu al întregului an liturgic, care îşi are culmea în Paştele anual, sărbătoarea sărbătorilor. [CCBC 241]
Care este importanţa duminicii?
Duminica este centrul timpului creştin în care celebrăm învierea lui Cristos şi fiecare duminică este un mic Paşte.
Dacă duminica este neglijată sau desfiinţată, toate zilele sunt numai lucrătoare. Omul, care a fost creat pentru bucurie, devine astfel un animal de muncă şi în mod potenţial aservit consumismului. Pe pământ trebuie să învăţăm să celebrăm duminica aşa cum trebuie, altminteri nu vom şti cum să ne naştem la viaţa cerului, dat fiind faptul că în cer există numai o duminică fără sfârşit. [Youcat 187]
Apoi calea privilegiată pentru a fi introduși în misterul mântuirii realizat în sfintele „semne” rămâne aceea de a urma cu fidelitate desfășurarea anului liturgic. Păstorii să se angajeze în acea cateheză „mistagogică”, atât de îndrăgită de sfinții părinți ai Bisericii, care ajută la descoperirea valențelor gesturilor și cuvintelor din liturgie, ajutându-i pe credincioși să treacă de la semne la mister și să implice în el întreaga lor existență. [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Mane nobiscum Domine, n. 17]
