All Tweets
Anterior:
Următorul:

4.45 Învăţătura catolică socială are în vedere grija faţă de sărăci?

Societate şi comunitate

Fiecare ființă umană este creată de Dumnezeu și merită grija și dragostea noastră. Baza pentru o mare parte din activitatea socială a Bisericii de-a lungul veacurilor a fost atenția specială a lui Isus pentru oamenii săraci, vulnerabili, bolnavi și singuri și pentru alții care au nevoie de ajutor.

Isus ne cheamă, de asemenea, să avem grijă de aproapele nostru [>3.50]. Acest principiu constituie fundamentul învățăturii sociale catolice, care poate fi văzut chiar la Isus. În fiecare epocă, aceleași principii ale carității trebuiau aplicate, dar într-un mod diferit. Din nou și din nou, este necesară atenția pentru demnitatea umană și o distribuție corectă a bogăției și a muncii.

->Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

 

Dragostea fraternă devine concretă prin doctrina socială a Bisericii, care are la bază demnitatea umană, solidaritatea şi subsidiaritatea.

The Wisdom of the Church

Care este conţinutul doctrinei sociale a Bisericii?

Doctrina socială a Bisericii, ca dezvoltare organică a adevărului evangheliei cu privire la demnitatea persoanei umane şi la dimensiunea sa socială, conţine principii de reflecţie, formulează criterii de apreciere, oferă norme şi orientări pentru acţiune. [CCBC 509]

 

De ce Biserica Catolică are o doctrină socială proprie?

Întrucât toţi oamenii, ca fii ai lui Dumnezeu, au o demnitate deosebită, Biserica, prin doctrina sa socială, se angajează ca această demnitate umană să fie realizată în plan social pentru toate fiinţele umane. Biserica nu vrea să exercite o stăpânire asupra politicii sau asupra economiei, ci să intre în cadrul problemei acolo unde, în domeniul politic sau economic, demnitatea oamenilor este încălcată.

„Bucuria şi speranţa, tristeţea şi angoasa oamenilor de azi, mai ales ale săracilor şi ale tuturor celor care suferă, sunt bucuria şi speranţa, tristeţea şi angoasa ucenicilor lui Cristos” (Conciliul al II-lea din Vatican, GS). Biserica concretizează această frază în doctrina sa socială şi se întreabă: „În ce mod putem fi responsabili de comportamentul corect şi drept al tuturor, chiar şi al acelora care nu sunt creştini? Cum trebuie să fie configuraţia corectă a convieţuirii umane, a instituţiilor politice, economice şi sociale?” În angajarea sa pentru dreptate, Biserica este călăuzită de o iubire care se orientează spre iubirea lui Cristos faţă de omenire. [Youcat 438]

This is what the Popes say

Caritatea este calea principală a doctrinei sociale a Bisericii. Orice responsabilitate și orice angajare descrise de această doctrină sunt inspirate din caritatea care, conform învățăturii lui Isus, este sinteza întregii Legi (cf. Mt 22,36-40). Ea dă adevărată substanță relației personale cu Dumnezeu și cu aproapele; este principiul nu numai al microrelațiilor: raporturi amicale, familiale, de grup mic, ci și al macrorelațiilor: raporturi sociale, economice, politice. Pentru Biserică – instruită de evanghelie – caritatea este totul. [Papa Benedict al XVI-lea, Caritas in Veritate, n. 2]