4.12 Ce este harul?

Prin har înţelegem darul iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, bunătatea sa care ne vine în ajutor şi forţa care derivă de la el; prin moartea şi învierea sa, Dumnezeu ne vine în ajutor şi ni se comunică în har. Har este tot ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte fără niciun merit din partea noastră.
 

„Harul – spune Papa Benedict al XVI-lea – înseamnă a fi priviţi de Dumnezeu, a fi atinşi de iubirea sa”. Harul nu este un lucru, ci autocomunicarea lui Dumnezeu făcută oamenilor; Dumnezeu nu dăruieşte niciodată nimic care să fie mai puţin decât el însuşi. În har suntem în Dumnezeu. [Youcat 338]

Harul este darul gratuit pe care Dumnezeu ni-l dă pentru a ne face părtaşi de viaţa sa trinitară şi apţi să acţionăm din iubire faţă de el. Este numit har habitual, sau sfinţitor sau îndumnezeitor, pentru că ne sfinţeşte şi ne îndumnezeieşte. Este supranatural, pentru că depinde în întregime de iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu şi depăşeşte capacităţile inteligenţei şi forţele omului. Deci scapă experienţei noastre. [CCBC 423]

În afară de harul habitual, există: harurile actuale (daruri în funcţie de împrejurări); harurile sacramentale (darurile proprii fiecărui sacrament); harurile speciale sau carismele (care au ca scop binele comun al Bisericii), între care harurile stării, care însoţesc exercitarea slujirilor ecleziale şi a responsabilităţilor vieţii. [CCBC 424]

Harul lui Dumnezeu ne inserează în viaţa intimă a lui Dumnezeu întreit, în schimbul de iubire dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; ne face capabili să trăim în iubirea lui Dumnezeu şi să ne comportăm în consecinţă.
 

 Harul ne este trimis de sus şi nu este explicabil prin cauze inerente lumii (harul supranatural); face din noi – mai ales prin botez – fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai cerului (harul sfinţitor sau îndumnezeitor); ne dăruieşte o înclinaţie permanentă spre bine (harul habitual). Harul ne ajută să recunoaştem, să voim şi să facem ceea ce ne duce la bine, la Dumnezeu şi la cer (harul actual). Harul se realizează în manieră specială în Sacramente, care, din voinţa Răscumpărătorului nostru, sunt prin excelenţă locurile întâlnirii cu Dumnezeu (harul sacramental). Harul se arată şi în darurile sale speciale conferite creştinilor ( Carisme) sau în forţe speciale promise stării matrimoniale, stării preoţeşti sau pentru apartenenţa la un ordin călugăresc (harul stării). [Youcat 339]