All Tweets
Anterior:
Următorul:

2.17 Este papa urmaşul sfântului Petru?

Isus, apostolii şi papa

Isus l-a numit pe pescarul Simon Petru ca lider al celor Doisprezece Apostoli. Petru era numele dat lui de Cristos: cuvântul grecesc petra înseamnă piatră. Isus a spus că își va construi Biserica pe „piatra” pe care Petru a fost chemat să fie (Mt 16,18-19) Mt 16,18-19: „Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega [ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega [ceva] pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.].

Petru și urmașii săi au primit sarcina de a conduce comunitatea Bisericii. Oficiul de conducere al lui Petru a fost întotdeauna transmis de la un papă la următorul. Aceasta înseamnă că actualul nostru papă este și succesor al apostolului Petru.

> Citește mai multe în carte

Isus l-a numit pe Petru conducătorul apostolilor şi al Bisericii întregi. Rolul lui Petru a fost transmis succesorilor săi, papii.

The Wisdom of the Church

De ce a instituit Cristos ierarhia bisericească?

Cristos a instituit ierarhia bisericească cu misiunea de a păstori poporul lui Dumnezeu în numele său; pentru aceasta i-a dat autoritate. Ea este formată din slujitori sacri: episcopi, preoţi, diaconi. Prin sacramentul Preoţiei, episcopii şi preoţii, în exercitarea slujirii lor, acţionează în numele şi în persoana lui Cristos-capul; diaconii slujesc poporul lui Dumnezeu în diaconia (slujirea) cuvântului, a liturgiei, a carităţii. [CCBC 179]
 

Cum se realizează dimensiunea colegială a slujirii ecleziale?

După exemplul celor doisprezece apostoli, aleşi şi trimişi împreună de Cristos, unirea membrilor ierarhiei bisericeşti este în slujba comuniunii tuturor credincioşilor. Orice episcop îşi exercită slujirea, ca membru al colegiului episcopilor, în comuniune cu papa, devenind părtaş, împreună cu el, la grija pentru Biserica Universală. Preoţii exercită slujirea lor în preoţimea din Biserica particulară, în comuniune cu episcopul propriu şi sub conducerea sa. [CCBC 180]

De ce are slujirea eclezială şi un caracter personal?

Slujirea eclezială are şi un caracter personal deoarece, în virtutea sacramentului Preoţiei, fiecare este responsabil în faţa lui Cristos, care l-a chemat personal, conferindu-i misiunea. [CCBC 181]

De ce nu este Biserica o organizaţie democratică?

Principiul democraţiei este că orice putere vine de la popor; în Biserică, în schimb, orice putere vine de la Cristos. Pentru aceasta, Biserica are o structură ierarhică; însă Cristos i-a dat şi o structură colegială.

Elementul ierarhic al Bisericii constă în faptul că însuşi Cristos acţionează în ea atunci când slujitorii hirotoniţi fac şi dau ceva ce n-ar putea să facă şi să dea pe cont propriu, adică atunci când în locul lui Cristos administrează Sacramentele şi învaţă în locul său. Elementul colegial al Bisericii constă în faptul că Cristos a încredinţat ansamblul credinţei unei comunităţi de doisprezece Apostoli, ai căror succesori conduc Biserica sub conducerea Magisteriului petrin. Ca urmare a acestei predispoziţii colegiale, conciliile aparţin în manieră indispensabilă Bisericii; dar şi în celelalte organisme ale Bisericii, în sinoade şi în consilii, darurile multiple ale Duhului şi universalitatea Bisericii se pot revela rodnice. [Youcat 140]

Care este misiunea papei?

Papa, episcopul Romei şi succesorul sfântului Petru, este principiul şi fundamentul perpetuu şi vizibil al unităţii Bisericii. Este vicarul lui Cristos, capul colegiului episcopilor şi păstorul întregii Biserici, asupra căreia, din orânduire divină, are putere deplină, supremă, nemijlocită şi universală. [CCBC 182]
 

Care este responsabilitatea papei?

Ca succesor al sfântului Petru şi cap al colegiului episcopal, Papa este garant al unităţii Bisericii. El are cea mai înaltă putere pastorală şi cea mai înaltă autoritate în deciziile cu caracter dogmatic şi disciplinar.

Isus i-a conferit lui Petru o poziţie unică de primat între Apostoli. Acest lucru a făcut din el cea mai înaltă autoritate doctrinală în cadrul Bisericii primare. Roma - Biserica locală pe care Petru a condus-o şi locul martiriului său - a devenit, după moartea lui, punctul de referinţă al tinerei Biserici. Cu Roma trebuia să fie în accord orice comunitate şi Roma era criteriul credinţei drepte, complete şi autentice. Până astăzi, orice Episcop de Roma, ca şi Petru, este cel mai mare păstor al Bisericii, al cărei cap în sens propriu este Cristos. Numai în această funcţie Papa este „reprezentantul lui Cristos pe pământ"; ca autoritate supremă în materie de pastoraţie şi de dogmatică, el veghează asupra transmiterii autentice a credinţei. În caz de necesitate, poate revoca determinate funcţii sau, în caz de lipsuri grave în probleme de credinţă sau de comportament, să-i scoată din funcţie pe slujitorii hirotoniţi. Unitatea în problemele care se referă la credinţă şi comportament, care este garantată de Magisteriu în vârful căruia se află papa, determină o bună parte a capacităţii de prezenţă durabilă în lume şi de răspândire a Bisericii Catolice.  [Youcat 141]

This is what the Church Fathers say

Căci, dacă ne referim succesiunea episcopilor, cu atât mai mult, cu adevărat și sigur, îi enumerăm începând cu Petru, căruia, reprezentând întreaga Biserică, Domnul i-a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui ”(Mt. 16,18). Lui Petru i-a succedat Lin, lui Lin i-a succedat Clement, lui Clement Anaclet, lui Anaclet Evarist ... [Sf. Augustin, Scrisori, nr. 53 (ML 33, 196)]