All Tweets
Anterior:
Următorul:

1.5 Se contrazic ştiinţa şi credinţa?

Creaţie sau coincidenţă?

Dacă credem că Dumnezeu a făcut totul, atunci nu trebuie să ne facem griji pentru dovezile științifice care, se presupune, ar contrazice credința. Dimpotrivă, știința este o modalitate excelentă de a te familiariza cu creația lui Dumnezeu și în acest fel de a învăța mai multe despre Dumnezeu!

Pe de altă parte, credința aduce lumină asupra lucrării științei. De exemplu, nu tot ceea ce este posibil este și corect din punct de vedere moral. Cercetările care implică distrugerea embrionilor umani sunt doar un exemplu de utilizare neetică a cunoștințelor științifice.

> Citește mai multe în carte

Adevărul descoperit, fie prin ştiinţă, fie prin credinţă, nu se contrazice. Isus a spus: „Adevărul vă va elibera”.

The Wisdom of the Church

De ce este important a afirma: „La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul” (Gen 1,1)?

Deoarece creaţia este fundamentul tuturor planurilor divine de mântuire; manifestă iubirea atotputernică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu; este primul pas spre alianţa unicului Dumnezeu cu poporul său; este începutul istoriei mântuirii care culminează în Cristos; este un prim răspuns dat întrebărilor fundamentale ale omului cu privire la propria origine şi la propriul sfârşit.  [CCBC 51]

 

Îl face ştiinţa naturală superfluu pe Creator?

Nu. Fraza: „Dumnezeu a creat lumea” nu este o afirmaţie ştiinţifică depăşită. Este vorba de o afirmaţie teologică (theos = Dumnezeu; logos = discurs), deci este o afirmaţie despre sensul divin şi despre originea lucrurilor.

Relatarea creaţiei nu este un model de explicaţie ştiinţifică a originii lumii. „Dumnezeu a creat lumea” este o afirmaţie de tip teologic care are ca obiect relaţia lumii cu Dumnezeu. Dumnezeu a voit lumea, o însoţeşte şi o va duce la împlinire. A fi create este o calitate permanentă şi inerentă lucrurilor şi este un adevăr elementar cu privire la ele. [Youcat 41]

Ce învaţă Sfânta Scriptură cu privire la crearea lumii văzute?

Prin relatarea celor „şase zile” ale creaţiei, Sfânta Scriptură ne face cunoscută valoarea creaţiei şi finalitatea sa de laudă adusă lui Dumnezeu şi de slujire a omului. Toate lucrurile îşi datorează existenţa lui Dumnezeu, de la care primesc propria bunătate şi perfecţiune, propriile legi şi propriul loc în univers. [CCBC 62]

Ce tip de legătură există între lucrurile create?

Între creaturi există o interdependenţă şi o ierarhie, voite de Dumnezeu. În acelaşi timp, există unitate şi solidaritate între creaturi, pentru că toate au acelaşi Creator, sunt iubite de el şi sunt orânduite spre slava sa. Aşadar, a respecta legile înscrise în creaţie şi raporturile care derivă din natura lucrurilor este un principiu de înţelepciune şi un fundament al moralei. [CCBC 64]

Şi legile şi orânduirile naturale derivă de la Dumnezeu?

Da. Şi legile naturale, şi orânduirile naturale aparţin creaţiei.

Fiinţa umană nu este o foaie albă; ea este caracterizată de orânduirea şi de legile naturale pe care Dumnezeu le-a înscris în creaţie. Un creştin nu face pur şi simplu „ceea ce-i convine”; el ştie că şi-ar dăuna sieşi şi ambientului în momentul în care ar nega legile naturale, s-ar folosi de resurse în mod impropriu şi ar dori să fie mai inteligent decât Dumnezeu care le-a creat. Omul trece dincolo de limita sa atunci când vrea să se plăsmuiască de la sine. [Youcat 45]

 

This is what the Church Fathers say

Religia nu poate fi despărțită de înțelepciune și nici înțelepciunea nu poate fi separată de religie; deoarece este același Dumnezeu care trebuie să fie înțeles, și aceasta ține de înțelepciune, și același Dumnezeu care trebuie onorat, și aceasta ține de religie. [Lactantiu, Instituțiile divine, Cartea a 4-a, cap. 4 (ML 6, 456)]