All Tweets
Anterior:
Următorul:

3.24 Ce este liturgia?

Liturgia

Cuvântul „liturgie” provine din greacă și înseamnă serviciu public. Liturgia este „ansamblul simbolurilor, imnurilor și acțiunilor prin care Biserica își manifestă și își exprimă închinarea față de Dumnezeu” (Dom Guéranger). În liturgie exprimăm ceea ce credem [>3.25], la fel cum limbajul trupului nostru exprimă ceea ce vrem să transmitem. Și chiar mai important, în liturgie primim harul lui Dumnezeu [>4.12] și prezența sa.

Liturgia este despre ceva mai mare decât noi înșine; este vorba despre Dumnezeu. Liturgia Bisericii Romano-Catolice este aceeași în toată lumea. Aceasta înseamnă că poți urmări Liturgia peste tot, chiar dacă nu înțelegi limba: toate gesturile și acțiunile rămân aceleași. Aplicația #TwGOD [>App] te poate ajuta în acest sens: conține textele standard ale Liturgiei în mai multe limbi, pentru a te ajuta să participi la liturgie oriunde v-ați afla.

Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

Liturgia este o rugăciune publică potrivit riturilor Bisericii. Prin aceasta ne exprimăm credinţa în Dumnezeu şi-l întâlnim cu adevărat.

The Wisdom of the Church

Ce este liturgia?

Liturgia este celebrarea oficială a Bisericii.

O Liturgie nu este un eveniment care trăieşte din propuneri bune şi din cântări plăcute; nu se creează şi nu se inventează nicio liturgie; ea este ceva viu şi s-a dezvoltat în credinţă de-a lungul a mii de ani. Liturghia este un eveniment sacru, vrednic de veneraţie. Liturgia devine angajantă atunci când simţim că Dumnezeu însuşi este prezent în simbolurile sacre şi în rugăciunile sale vechi, preţioase. [Youcat 167]

 

Care este elementul esenţial al oricărei liturgii?

Liturgia este mereu şi în primul rând comuniune cu Isus Cristos. Fiecare celebrare, şi nu numai cea euharistică, este o mică sărbătoare pascală. Isus sărbătoreşte împreună cu noi şi deschide trecerea de la moarte la viaţă.

Cea mai importantă celebrare din lume a fost aceea a Paştelui, pe care Isus a celebrat-o în cenacol în seara dinaintea morţii sale. Discipolii au crezut că au comemorat eliberarea lui Israel din Egipt; în schimb, Isus celebra eliberarea întregii omeniri de sub puterea morţii. În Egipt, sângele mielului i-a salvat pe israeliţi de îngerul exterminator; în schimb, la acea ultimă cină, însuşi Isus a fost mielul care, cu sângele său, avea să elibereze omenirea din moarte. Moartea şi învierea lui Isus sunt dovada faptului că se poate muri şi, cu toate acestea, să se obţină viaţa; acesta este conţinutul propriu al oricărei celebrări creştine. Însuşi Isus compară cu eliberarea Israelului din sclavia Egiptului moartea şi învierea sa, a cărei acţiune răscumpărătoare este indicată de atunci cu termenul de mister pascal; în analogie cu sângele mântuitor al mielului cu ocazia ieşirii Israelului din Egipt (Ex 12), Isus este adevăratul miel pascal care l-a eliberat pe om din laţurile morţii şi păcatului. [Youcat 171]

Care este izvorul profund al liturgiei?

Izvorul profund al Liturgiei este Dumnezeu, în care se află o veşnică, cerească sărbătoare de iubire - bucuria Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Deoarece Dumnezeu este iubire, el ar vrea să ne facă să participăm la sărbătoarea bucuriei sale şi să ne dăruiască Binecuvântarea sa.

Celebrările noastre pământeşti trebuie să fie sărbători pline de frumuseţe şi de putere: sărbători ale Tatălui care ne-a creat - pentru aceasta darurile pământului au un rol aşa de important: pâinea, vinul, uleiul şi lumina. Sărbători ale Fiului care ne-a răscumpărat – pentru aceasta cântăm cu bucurie eliberarea noastră, respirăm în ascultarea Cuvântului şi ne fortificăm hrănindu-ne cu darurile euharistice. Sărbători ale Sfântului Duh care locuieşte în noi - pentru aceasta din adunările sacre derivă o bogăţie supraabundentă de mângâiere, de cunoaştere, de curaj, de forţă şi de Binecuvântare. [Youcat 170]

În ce mod este Tatăl izvor şi scop al liturgiei?

În liturgie Tatăl ne umple cu binecuvântările sale în Fiul întrupat, mort şi înviat pentru noi, şi-l revarsă în inimile noastre pe Duhul Sfânt. În acelaşi timp, Biserica îl binecuvântează pe Tatăl prin adoraţie, laudă şi aducere de mulţumire şi imploră darul Fiului său şi al Duhului Sfânt. [CCBC 221]

Care este lucrarea lui Cristos în liturgie?

În liturgia Bisericii Cristos semnifică şi realizează mai ales propriul mister pascal. Dăruindu-l pe Duhul Sfânt apostolilor, le-a dat lor şi succesorilor puterea de a realiza lucrarea mântuirii prin jertfa  euharistică şi prin sacramente, în care el însuşi acţionează pentru a comunica harul său credincioşilor din toate timpurile şi în întreaga lume. [CCBC 222]

Cum acţionează Duhul Sfânt, în liturgie, faţă de Biserică?

În liturgie se realizează cea mai strânsă cooperare între Duhul Sfânt şi Biserică. Duhul Sfânt pregăteşte Biserica pentru a-l întâlni pe Domnul său; îl aminteşte şi îl manifestă pe Cristos credinţei adunării; face prezent şi actualizează misterul lui Cristos; uneşte Biserica cu viaţa şi misiunea lui Cristos şi face să rodească în ea darul comuniunii. [CCBC 223]

This is what the Popes say

Ce este liturgia? Dacă deschidem Catehismul Bisericii Catolice … putem citi că la origine cuvântul „liturgie” înseamnă „slujire din partea poporului și în favoarea poporului”. Dacă teologia creștină a luat acest cuvânt din lumea greacă, a făcut asta desigur gândindu-se la noul Popor al lui Dumnezeu născut din Cristos care și-a deschis brațele pe Cruce pentru a-i uni pe oameni în pacea unicului Dumnezeu. „Slujire în favoarea poporului”, un popor care nu există de la sine, dar care s-a format grație Misterului Pascal al lui Isus Cristos. De fapt, Poporul lui Dumnezeu nu există prin legături de sânge, de teritoriu, de națiune, ci se naște mereu din lucrarea Fiului lui Dumnezeu și din comuniunea cu Tatăl pe care El ne-o dobândește. [Papa Benedict al XVI-lea, Audiență Generală, 26 septembrie 2012]