2.41 Ce s-a întâmplat la Conciliul din Trento?
Conciliul din Trento a fost un eveniment important în răspunsul catolic la Reformă (Contrareforma). Acest Conciliu Ecumenic a fost convocat de Papa Paul al III-lea în 1545. Deciziile comune luate de către episcopi și papă în timpul Conciliului au fost foarte importante pentru Biserică.
Conciliul a subliniat esența credinței , oferind o explicație mai detaliată a celor șapte sacramente și o definiție mai clară a structurii Bisericii. Episcopii și preoții au fost chemați să conducă acolo unde era necesar. Timp de multe secole, documentele Conciliului din Trento vor defini cursul Bisericii.
În secolul Reformei, Biserica Catolică părea să fi ajuns aproape de dispariție. Acest nou curent care declara: „Acum Biserica Romei este terminată”, părea să triumfe. Vedem, însă, că odată cu marii sfinți, precum Ignațiu de Loyola, Tereza din Avila, Carol Boromeu și alții, Biserica a înviat. În Conciliul din Trento, ea a găsit o nouă actualizare și revitalizare a doctrinei sale. A trăit din nou cu o mare vitalitate. Să ne uităm la epoca Iluminismului, când Voltaire a spus: „În sfârșit, această Biserică străveche este moartă, umanitatea vie!”. În schimb, ce se întâmplă? Biserica este reînnoită. [Papa Benedict al XVI-lea, Întâlnirea cu preoții diecezei de Albano, 31 august 2006]
