2.41 Ce s-a întâmplat la Conciliul din Trento?
Conciliul din Trento a fost un eveniment important în răspunsul catolic la Reformă (Contrareforma). Acest Conciliu Ecumenic a fost convocat de Papa Paul al III-lea în 1545. Deciziile comune luate de către episcopi și papă în timpul Conciliului au fost foarte importante pentru Biserică.
Conciliul a subliniat esența credinței , oferind o explicație mai detaliată a celor șapte sacramente [>3.35] și o definiție mai clară a structurii Bisericii. Episcopii și preoții au fost chemați să conducă [>4.11] acolo unde era necesar. Timp de multe secole, documentele Conciliului din Trento vor defini cursul Bisericii.
> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]
În secolul Reformei, Biserica Catolică părea să fi ajuns aproape de dispariție. Acest nou curent care declara: „Acum Biserica Romei este terminată”, părea să triumfe. Vedem, însă, că odată cu marii sfinți, precum Ignațiu de Loyola, Tereza din Avila, Carol Boromeu și alții, Biserica a înviat. În Conciliul din Trento, ea a găsit o nouă actualizare și revitalizare a doctrinei sale. A trăit din nou cu o mare vitalitate. Să ne uităm la epoca Iluminismului, când Voltaire a spus: „În sfârșit, această Biserică străveche este moartă, umanitatea vie!”. În schimb, ce se întâmplă? Biserica este reînnoită. [Papa Benedict al XVI-lea, Întâlnirea cu preoții diecezei de Albano, 31 august 2006]
